Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Giulestenii, fiii ploii

Autor: DORIAN COBUZ
09 Iun 2006

Cartierul bucurestean Giulesti sta la mana Naturii. Civilizatia vine o data cu soarele primaverii, iar in rest, vecini cu calea ferata, localnicilor le ramane doar trenul disperarii. Povestea tramvaiului din cartier, ale carui lucrari de modernizare au fost amanate un an din cauza inundatiilor, din punct de vedere oficial, este cel mai bun exemplu.

SE LUCREAZA! Asa cum se vede, la capatul tramvaiului 44, lucrarile nici nu au inceput. Directorul RATB Gheorghe Aron sustine contrariul

Cartierul bucurestean Giulesti sta la mana Naturii. Civilizatia vine o data cu soarele primaverii, iar in rest, vecini cu calea ferata, localnicilor le ramane doar trenul disperarii. Povestea tramvaiului din cartier, ale carui lucrari de modernizare au fost amanate un an din cauza inundatiilor, din punct de vedere oficial, este cel mai bun exemplu.

Cartierul Giulesti este o "sera" metropolitana in care infloreste si se dezvolta arta injuraturilor temeinice. Fie ca joaca sau nu Rapidul, oamenii de aici au motive de a-si exersa talentul de a trimite la origini. Si o fac fara sa se gandeasca de doua ori, cu multa obida. Niciodata viata nu a fost usoara intre reteaua de cale ferata a Capitalei, padurea de blocuri a Crangasiului, campul cu maci al Sabareniului si depoul CFR 16 Februarie. O ploaie mai sanatoasa le baga localnicilor apa pana in dormitoare si ameninta sa scoata la suprafata oasele din Cimitirul Giulesti Sarbi, iar saracia nu se grabeste sa le iasa din case. Noroiul, nici atat.

LA CAPATUL VREMURILOR. "Mama lor de nesimtiti! Isi bat joc de noi, de parca am fi la capatul lumii", ne ofera cu verva nea Vasile Gherman un fragment plin de vitalitate din folclorul urban local. L-am intalnit intr-un colt de Bucuresti uitat inca de vremi. E capatul liniei de tramvai a cartierului, subiectul nostru. Omul duce o paine sub brat si nu se fereste sa intre cu noi in vorba pentru a preamari realizarile edilitare din jur. "Stam cu mizeria asta sub nas de atata vreme si nu ne cauta nimeni de nevoi. Tramvaiu’ ala, asa cum era, ne ajuta sa ne ducem si noi in oras, dupa... cate o fata." Rade si trage cu ochiul, dar isi revine repede la starea initiala. Le mai zice o data la modul imposibil de reprodus, de rusinea hartiei, si apoi, mai soptit, se apleaca in fata: "Hoti. Nu iese banu’, ne lasa sa murim aici!". Ne uitam in jur si tindem sa-i dam crezare omului dezlegat la limba. Capatul de linie este un colt de maidan in care se intalnesc autobuze ruginite si batrane cu calatorii lor, cu fete lungi, triste, cateva chioscuri cu geamuri murdare si clienti insetati, cu pahare in mana. Linia de metal a tramvaiului se intoarce din scurt, pe langa zidurile caselor mici, cu zugraveala gri, de parca aici nu s-ar fi inventat culoarea. Inainte de a ajunge in aceasta viroaga a civilizatiei, ultimii metri i-am parcurs pe sensul opus al drumului, pentru ca soseaua se pierde in mod nenatural in zidurile caselor, lasand loc doar sinelor si unei singure benzi pentru masini. In coltul acesta de Bucuresti nu ai cum sa te ratacesti. In fata este Drumul Sabareni, care se termina repede, la Magaziile 16 Februarie ale CFR, iar la stanga drumul te duce sfoara spre Giulesti Sarbi, o dovada rurala a dezvoltarii nesanatoase a metropolei cu fite europene.

Tot acest tablou ni se prezinta la doar 4 kilometri distanta de cel mai mare centru studentesc al tarii si de centrul comercial vecin lui, cu toata zarva sa cea de moda occidentala. In sens opus, ne-am fi ratacit prin centrul metropolei.

STOP! Lucrarile la Podul Grant s-au suprapus celor din Giulesti, blocand un intreg cartier

MOARTEA CALICULUI. Ca si nea Vasile, se gasesc multi localnici dispusi sa blagosloveasca pe cei "de sus", care i-au uitat la marginea lumii. Putin le pasa lor de birourile frumos capitonate ale sefilor de la RATB sau de sediul cel renovat al regiei, ori de planurile optimiste ale acestora. Pe ei ii doare izolarea si mai mare in care i-a aruncat aceasta "modernizare".

Pana sa-l intalnim pe omul nostru, ne-am plimbat de-a lungul intregului santier si ne-am mirat de putinatatea celor care impingeau pietrele cu ranga pe calea de tramvai. Intr-o intersectie, la trecerea la nivel, se toarna beton peste sine, protejate cu folie de plastic. Operatiunea se face cu roaba si lopata.

Soseaua, imediat cum treci de stadionul visiniilor, este sparta si cum te indepartezi de Podul Grant se prezinta din ce in ce mai gaurita. Daca ai ghinion sa nimeresti in urma vreunei masini de aprovizionare, risti sa strabati cei 3 kilometri intr-un sir indian cu viteza carutei. Pe un perete sta scris un blestem parca pentru intregul cartier: "Moarte calicului Cipilic". Iti spui ca nu poate fi mai rau, dar pe masura ce avansezi intalnesti gropi dupa gropi, iar ingustimea drumului nici slalom nu te lasa sa faci. Nu poate fi mai rau?! Ba da! Dincolo de intersectia cu Bulevardul Constructorilor, capatul cartierului de blocuri, lucrurile se schimba si mai mult. Cel ce se numea candva asfalt seamana acum a santier arheologic. Iar bucsele, pivotii si arcurile masinilor sunt puse la grea incercare. Intrebarea este ce se intampla in cazul unui accident sau daca i se opreste unuia motorul in mijlocul drumului? Transeea laterala, viitoare cale a tramvaiului, banda ingusta si trotuarul aproape inexistent te fac sa crezi ca intregul cartier ar sta sa impinga masina amaratului pana la capatul tramvaiului. Care capat?

CERUL E DE VINA
Tramvaiul din Giulesti trebuia sa fie gata inca din noiembrie 2005, lucrarea avand initial un termen de executie de sase luni. Cum perioada s-a dublat, am poposit in biroul de la etajul sapte al directorului Regiei Autonome de Transport Bucuresti (RATB), Gheorghe Aron. "Cauze obiective", ne-a raspuns Gheorghe Aron la intrebarea cu privire la aceste amanari. L-am rugat sa le enumere: inundatiile, solicitarile Apa Nova, problemele Distrigazului si tot felul de astfel de... tevi. Aceste probleme trebuia prevazute initial, iar termenele contractului trebuia sa le evite. Directorul Aron face abstractie de argumentele noastre. "La calea de rulare a tramvaiului lucrarile vor fi finalizate pana la 15 septembrie", ne asigura acesta. Dar drumul? Aron ridica din umeri. Si se porneste la adresa criticilor. "Cand vreti sa lucram?" Lucrarile la Podul Grant si cele la Calea Giulesti s-au suprapus si au blocat un cartier. Aron ridica din umeri. "Da, sunt bune si criticile, dar speram sa faceti un articol constructiv." Cum face, cum nu face, seful RATB se intoarce la apa de ploaie: "Daca nu s-a putut lucra...". Interesant este ca, in cadrul discutiei, directorul Aron a sustinut ca lucrarile de la capatul tramvaiului au fost finalizate. Afirmatia contrazice cele vazute de noi cu cateva zile inainte. Asa ca ne intoarcem la fata locului. La aceeasi fata hada a orasului, sa facem si fotografii, dovezi ca directorul nu a fost la fata locului de doua ori pe zi cum ne-a declarat.

CINE E CONSTRUCTORUL
Potrivit sefului RATB, licitatia a fost adjudecata de SC THEMELI SA din Grecia. Potrivit unui panoului de pe traseu, constructor este DRUM ART. In mod real, lucrarea este impartita intre doua societati, SC CCCF Bucuresti si DRUM ART SA, doua capete de aceeasi culoare. CCCF are un pachet de 99% din actiunile celuilalt executant al lucrarii. CCCF Bucuresti este indragita de actuala putere inca de pe vremea cand Basescu era ministrul Transporturilor. Aleodor Francu, fost secretar de stat in Ministerul Transporturilor si actualul sef de cabinet al lui Calin Popescu Tariceanu, a prestat ca membru in Consiliul de Administratie al societatii pana cand a primit sarcina de a-l ajuta pe premier. CCCF este amenintata de spectrul falimentului, potrivit datelor de la Registrul Comertului, iar ANAF a comunicat in octombrie 2005 ca societatea ar avea datorii la buget de 574 de miliarde de lei. Administrator in cele doua societati artizane ale lucrarii din Giulesti este Nicolae Constantinescu, fost sef al directiei de drumuri din cadrul Primariei Generale a Bucurestiului. (Adrian Mogos)
Ultima oră
Alte titluri din: Patria fara drumuri
Autostrada engleza Autostrada engleza
Patria fara drumuri - Afaceri paguboase care costa vieti Patria fara drumuri - Afaceri paguboase care costa vieti
Mai multe titluri din: Patria fara drumuri
Antena3.ro Profesoara a făcut amor cu elevul său de 13 ani într-o clasă, dar și în mașină. Totul a ieșit la iveală, după ce părinții s-au uitat în telefonul adolescentului. „Erau atât de explicite
Libertatea.ro Comuna din România care atrage tinerii ca un magnet! Uimitor ce a făcut primarul. Foto
A1.ro Reacție uluitoare a soțului profesoarei, care a făcut amor cu un elev de 13 ani: „O cunosc bine. Nu trebuie să meargă la închisoare”
IncomeMagazine.ro Avertismentul președintelui Asociatiei Analistilor Financiari-Bancari: Nu cumpărați acum locuințe. Preturile vor scădea cel putin cu 25%-30% in urmatorii 2-3 ani
Observator.ro Horoscop 17 februarie