Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nume sonore ale artei plastice româneşti la Licitaţia de Primăvară   

Autor: MAGDALENA POPA BULUC
21 Mar 2019

Artmark va invită miercuri 27 martie, la ora 19:30, la sesiunea licitaţiei de primăvară, ce se va desfăşura la Radisson Blu Hotel Bucharest.         

Sunteţi aşteptaţi într-o expoziție pe sufletul primăverii care abia se ițește. Iubitori de Grigorescu sau de Ghenie, acesta este un bun prilej de a admira capodopere fără egal ieșite din paleta celor mai sonore nume ale artei plastice românești. Selecția include opere semnate de clasicii picturii româneşti, provenind, între altele, dintr-o colecție repatriată din Cehia și o colecție retrocedată de Muzeul Național de Artă al României.

De această dată, o Fetiță a pădurarului, dar nu în versiunea lui Nicolae Tonitza, ci ieșită din paleta mai “cuminte” a lui Nicolae Grigorescu. Același Mare Maestru ne îmbie cu opere precum: Primăvară pe Valea Doftanei, Casa pădurarului, Hangiță, Toamnă pe Valea Doftanei. Tot acum, veți putea admira o încântătoare Margine de pădure de Ștefan Luchian, sinuoase nuduri de Nicolae Tonitza, vibrante naturi statice semnate de Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu sau Ion Theodorescu-Sion, un Balcic văzut de Iosif Iser, dar și de Nicolae Dărăscu, peisaje de la Vlaici surprinse de Camil Ressu. Veţi ajunge apoi în contemporaneitate, provocați de îndrăznețe lucrări de Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Sabin Bălașa, Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câlția, Adrian Ghenie și mulți alții.

Am ales pentru dumneavoastră:

Provenind din colecţia I. Zăgan, Natură statică cu oglindă şi flori de primăvară, pictată în 1939 de Alexandru Ciucurencu (1903, Ciucurova, Tulcea – 1977 Bucureşti)  este estimată la 8.000 - 14.000 de euro.

Ciucurencu s-a format la Paris, sub îndrumările lui André Lhote. Se remarcă însă prin distribuirea naturală a luminii și a efectelor cromatice, execuția picturală rafinată, expresie a unei mânuiri suple a tonurilor, așternute în straturi subțiri, adesea transparente. Formele sunt surprinse mai obiectiv, iar  coloritul intens izvorăşte dintr-o încântare lirică în fața motivului ales, în care se evidențiază galbenul, verdele, albastrul, accente de trandafiriu pe alocuri, așternute cu prospețime.

Fata pădurarului de Nicolae Grigorescu (1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina) a fost realizată între 1865 şi 1870.

Încă din primii săi ani de studiu artistul demonstrează calități deosebite, perioada franceză fiind una dintre acestea. La Paris, Vitré, Bretania sau Barbizon, Grigorescu va acorda o atentă observare al noului meleag, pe care îl găsește inspirator. Pădurea cu ale sale luminișuri, potecile înguste, drumurile de țară, biserica, lucrătorii pământului, tinerii ciobănași sprijiniți în toiag, bătrânele bretone surprinse în interior precum și chipurile de copile surprinse în iarbă sau în interiorul atelierului său confirmă încântarea sa de pe meleagurile franceze. Chipurile de copii, temă reluată și mai târziu de artist, prezintă în această perioadă influențe ale studiilor marilor maeștri, realizate între 1863-1864, la Luvru. Ceea ce îl interesează la un chip este esența, grația, inocența, pe care le alege atent și pe care le redă într-un modelaj impecabil de culoare. În această perioadă timpurie portretele artistului vor surprinde chipuri de copile, evrei, precum și câteva autoportrete, ce îl înfățișează pe tânărul artist într-o perioadă de noi descoperiri, când experimentează învățămintele vechilor maeștri de la Luvru. Fundalul obscur, lumina difuză și interpretarea senină a chiupului îi anunțau calități cromatice deosebite, calități pe care artistul avea să le desăvârșească în scurt timp.

Valoare estimativă: 20.000 - 40.000 de euro.

Din Colecţia privată de artă românească din Cehia, vine Peisaj din Brănești, opera din 1940 a lui Ion Ţuculescu (1910, Craiova - 1962, Bucureşti), evaluată la 15.000 - 25.000 de euro.

Descoperindu-și chemarea de artist cu doi ani mai timpuriu decât Van Gogh, pe care l-a prețuit, Ion Țuculescu avea să parcurgă o călătorie cromatică asemănător de intensă. Îi dezvăluia opera în anul 1937, la Paris, când lua parte la Expoziția retrospectivă a artistului post-impresionist. Atras de modernitate încă de la început, artistul va manifesta un har aparte de colorist, învăluind imaginile prin nuanțe puternic valorificate și contraste răsunătoare vibrante. Începând cu anii "40 însă, pictura sa va cunoaște notabile transformări. Un prim aspect este legat de consistența pastei pe care o va reduce evident. Un altul este legat de temele tratate, în această perioadă, artistul începând să își aleagă atent subiectele- cum este cazul peisajelor, respectând spiritul locului, pe care îl convertește într-un laitmotiv interior. Noile transformări ale artei sale se fac remarcate în cadrul unei importante serii de peisaje, realizate în perioada 1940-1943, care se vor înscrie pe linia influențelor expresioniste, în unitate cu influențele impresioniste și cele post-impresioniste. Paleta sa de asemenea va cunoaște certe transformări, universul său rămânând realist iar imaginile capătând noi expresii.

Aceleiaşi colecţii îi aparţine Flori de câmp, pictate de artist tot în 1940, care porneşte în licitaţie de la 5.000 - 8.000 de euro.

Impresionează, în aceeaşi colecţie, lucrările lui Theodor Pallady (1871, Iaşi - 1956, Bucureşti).

Natură statică cu lalele și ochelari, evaluate la 25.000 - 35.000 de euro, datează probabil din anul 1942. 

Preferința artistului pentru compozițiile de interior va duce la apariția unor serii excepționale de naturi statice. Cu o recuzită mereu diferită, formată din obiecte ce se află în interioarele atelierelor sale, precum vase cu flori, tablouri, cărți, cutii, periodice, fructe, cuțit, ochelari, pipă sau statuete, aranjate într-un echilibru atent stabilit de artistul perfecționist, Pallady va căuta în compozițiile sale descoperirea unei lumi noi, perfect echilibrate, care putea fi atinsă prin artă. Deși prin natura lor sunt modeste, obiectele recuzitei sale sunt transfigurate într-o simfonie de sensuri, de ritmuri și de culori, subiectul real al unei naturi moarte fiind poetica sa, revelată prin expresii, intensități și armonii. Un echilibru evident se remarcă și în cazul alcătuirii formelor și cromaticii, fundamentate de legi ce guvernau raporturile compozițiilor sale. Cel mai adesea remarcate vor fi florile, de diferite specii și nuanțe, alături de care artistul așează și celelalte obiecte de recuzită, alcătuindu-și astfel compoziția într-un echilibru definit.

I se alătură Natură statică cu flori de soc și ceșcuță (25.000 - 35.000 de euro) şi, propusă de asemenea în licitaţie,  Natură statică cu evantai și crizanteme din prima jumătate a anilor '30, estimate la 12.000 - 18.000 de euro, dar şi Femeie în interior (20.000 - 30.000 de euro)

Fără a aparţine colecţiei amintite, Peisaj din Provence (12.000 - 18.000 de euro) se înscrie în operele inspirate de călătoriile sale în satele Franţei, în Bretania sau Provence. Eliberată parcă de atmosfera încărcată a Parisului, paleta lui Pallady se destinde, atingând tonuri mult mai lirice. Fie în marinele de la Atlantic sau de la Mediterana, fie în peisajele provinciale din St Paul de Vence, peisajul lui Pallady nu prezintă niciodată exuberanța cromatică, exaltarea luminii sau sentimentul transmis de impactul senzorial, ci intră aproape în totalitate în gama unor apariții în surdină, în tonuri cenușii, neutre chiar, amintind de momentele de tihnă ale unei zile.

Alături de Pallady, un alt nume de rezonanţă al colecţiei este Nicolae Tonitza. Nud (30.000 - 60.000 de euro) este una dntre temele recurente în arta pictorului, interesele lui fiind statornic îndreptate spre grație și culoare. Cromatica devine pentru artistul Tonitza izvorul cel mai bogat al operei sale, pe care o va supune unei atente și stăruitoare cercetări și pe care o va utiliza pentru a-și duce la realizare crezul său asupra umanului, ce constituia centrul de interes al creației sale. Surprinse în iatac, nudurile sale se caracterizează printr-o extraordiară vibraţie a epidermei, conturată de artist prin detalii de linii fine, şi prin încadrarea personajului într-un fundal aproape mat, într-o singură nuanță dominantă. Alteori acordă fundalului o atenție specială, inserând mici detalii decorative, de forme idealizate, cromatice, armonizându-le cu celelalte tonuri.

Tot lui Nicolae Tonitza, dar nu şi aceleiaşi colecţii, îi aparţine Nud cu spatele din 1933 (40.000 - 75.000 de euro). Opera a participat la expoziția Grupul celor Patru, Sălile Fundației Dalles, 5-31 martie 1933 și este menționată în catalogul expoziției la cat. 149, sub titlul "Studiu de Nud".

Nudul reprezenta pentru Nicolae Tonitza cea mai intensă încercare pusă asupra conștiinței estetice a unui artist: "…a ști să desenezi - e o meserie, a ști să exprimi o undă emotivă – e artă". Începând cu 1926, nudul devine un punct pictural culminant la  Tonitza. Atât în operele realizate în București, cu modele profesioniste, dar și în cazul compozițiilor cu turcoaice din anii Balcicului (1933-1938), Tonitza concepe un câmp estetic distinct, nudurile sale atingând vârfuri estetice. 1933 era un an extrem de important în cariera artistului, fiind practic un moment al descătușării, după o perioadă relativ nefastă a carierei. Anii petrecuți în Constanța, unde în final va eșua în a finaliza pictura catedralei Sf. Gheorghe, de altfel unul dintre motivele pentru care Grupul nu a expus între 1931 și 1932, aveau să fie recompensați atât prin expoziția Grupului celor Patru (martie 1933), cât și prin "descoperirea" Balcicului, ce avea să se materializeze în cursul lunilor de vară ale aceluiași an. În cadrul expoziției avea să expună un număr impresionant de opere, circa 70, uleiuri, tempera, acuarele și desene ce ofereau publicului și criticii de artă o paletă pe cât de eclectică, pe atât de valoroasă.

Cusătoreasă (50.000 - 80.000 de euro) a aceluiaşi artist, provine şi ea tot din Colecţia din Cehia. La Balcic, în iatac ori în interioarele propriei locuințe, femeia va rămâne un subiect predilect în creația sa, pe care o va evoca atât prin desen, cât și prin pictura sa. Pictura primește astfel valori intimiste, cele mai multe lucrări luând naștere în interiorul căminului său. Părul modelului, aranjat într-un coc auster, încadrează chipul mamei grijulii care se îngrijește de toate sarcinile casei. Într-o manieră ușor carizaturizată, figura soției este sugerată prin detalii liniare subtile, înviorate de ușoare accente de roșu. Imaginea cusătoresei va fi interpretată de artist și cu altă ocazie, în anul 1924, în cadrul unei expoziții colective, când figura cu o lucrare pe aceeași temă, încadrată de artist în categoria "obosiților", denumire oferită de artist și altor schițe ce surprindeau scene de muncă, precum și scene pe tema copilului.

La fel, şi Trandafiri albi (15.000 - 25.000 e euro). Artistul va trata teme din categoria celor simple, precum este cazul naturilor statice, în care observăm interesul său pentru echilibru și proporționare, precum și pentru construcția elementelor decorative de fundal. Când își aranjează o natură statică, artistul ține cont de distribuirea elementelor constructive, de proporții și armonii, tratând motivul ca element solid, pe care îl învăluie apoi în culoare. Florile vor fi adesea sursa sa de inspirație și le va acorda nenumărate studii; de la florile de câmp, la iriși, margarete, bujori, garoafe, gladiole, begonii, gura-leului, mimoze, petunii, anemone până la trandafiri, artistul va interpreta mereu florile cu încântare.

 

În sfârşit, Natură statică cu ulcior şi mere, din 1927, estimată la 15.000 - 25.000 de euro, provine din colecția istorică Maria Avramescu. Identificăm şi acea afinitate a lui Tonitza pentru materialitatea ceramicii românești pe care și-o însușește din arta lui Ștefan Luchian. Micul canceu din registrul inferior, drept recuzită tipică în epocă, alături de tonurile teroase intră în limbajul pictorului, dar și alegerea merelor drept subiect central definesc această serie de opere ce îl apropie pe Tonitza de subiectul atât de în vogă în perioada interbelică - specificul național.

Îl găsim în colecţia din Cehia şi pe Octav Băncilă, cu Ţigăncușă cu năframă roșie (3.000 - 5.000 de euro)

Li se adaugă Trandafiri (9.000 - 16.000 de euro), pânză pictată de Gheorghe Petraşcu în 1917. Florile modelate de Petrașcu intră într-una dintre cele mai specifice părți ale artei moderne românești, tocmai din cauza diferențelor dintre stil și motiv. Chiar dacă artistul s-a caracterizat mereu printr-o aplecare asiduă asupra trăsăturilor minerale ale lucrurilor, florile au fost îndrăgite de pictor, devenind un subiect deseori abordat. Evoluția lui este remarcată și în numărul operelor ce prezintă acest motiv, și dacă la 1903 prezenta două pânze cu flori, iar în 1913 patru, în 1919 Petrașcu ajungea să expună nu mai puțin de patruzeci.

De altfel, în licitaţie se află mai multe creaţii ale lui Gheorghe Petraşcu (1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti):

Moară în Bretania, din 1919-1923, atestă fascinaţia artistului pentru acest subiect rar în pictura românească. Opera se integrează excelent în ciclu dedicat peisajelor din nord-vestul Franței, ciclu împărțit între priveliștile citadine (Vitre, Morlaix) și cele marine (Plumanach, Roscoff).

Valoare estimativă: € 8.000 - 15.000

Cherhana la Techirghiol, datată 1935, este estimată la 4.000 - 6.000de euro, Case din Brașov (8.000 - 12.000 de euro)

În sfârşit, Natură statică cu mere este estimată la 7.000 - 12.000 de euro.

Interior, creaţie de la sfârșitul anilor '30 a lui Eustaţiu Stoenescu (1885, Craiova - 1957, New York), realizată la conacul Drăghiceni, evocă dotarea artistului cu deosebite calităţi artistice ce l-au impus atenţiei pe trei dintre continentele lumii (Europa, America de Nord şi Asia), prezent cu expoziţii personale la Paris, New York, Veneţia, Londra și Roma, achiziţionat de importante muzee şi colecţii particulare pe plan mondial - cea mai semnificativă operă fiind portretul lui Jean Paul Laurens, conservat la Musée d"Orsay, Paris. Recunoscut de către specialişti, critici, iubitori de artă, drept un excepţional portretist, Eustaţiu Stoenescu s-a remarcat cu aceeaşi originalitate şi prin genul peisajului sau al naturilor statice.

Valoare estimativă: € 2.000 - 4.000

În larg (15.000 - 25.000 de euro) este un ulei pe pânză semnat de Nicolae Dărăscu (1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti) în 1925-1927

Prima călătorie pe care o întreprinde Nicolae Dărăscu în nordul Italiei, la Veneția și Chioggia, se petrece în cursul anului 1910. Vor urma circa 25 de ani în care pictorul crea vedute strălucitoare surprinse în sclipiri de lumină și culoare, devenind unul dintre cei mai importanți pictori români de Veneții. Mijlocul anilor '20 venea cu maturitatea anilor de lucru, dar și cu o pasiune și o dăruire excepționale. Pânzele pe care le picta Nicolae Dărăscu în anii 1925 și 1926, expuse în cursul anului 1927, în ceea ce era a 5-a expoziție personală aveau să rămână un reper în istoria artei românești. Unanim apreciată și aplaudată, expoziția oferea înzecit pasiunea pictorului pentru lumină și culoare, fiind considerat urmaș al lui Monet și Renoir de însuși Nicolae Tonitza.

 

De remarcat şi Petrecere la cazarmă de Simon Hollosy (1857, Sighetul Marmaţiei - 1918, Tiachiv, Ungaria).

Cea mai însemnată acțiune realizată de Simon Hollosy avea să fie fără îndoială reprezentată de crearea unei adevărate mișcări artistice – colonia de la Baia Mare. Pictura realistă, cu tente naturaliste, practicată și propovăduită de Hollósy va însemna începând cu 1896 noua orientare, plein-airism-ul instituit de el devenind viitorul Coloniei artistice. Produs al școlii müncheneze, Hollosy ajungea în capitala bavareză la 21 de ani, în 1878. Avea să se înscrie la Academia Regală de Arte Plastice, iar timp de 4 ani va urma cursurile și clasele de corectură ale lui Alois Gabl, Otto Diez şi Ludwig von Loefftz. Anii de finalizare a cursurilor artistice aveau să îl apropie iremediabil pe Hollosy de Munchen, stabilindu-se aici definitiv.

Valoare estimativă: 8.000 - 12.000 de euro

 

În licitaţia de primăvară este propusă şi o colecţie remarcabilă, care a aparţinut până în 1964 doctorului Ioan Dumitrescu-Popovici, Intrată apoi în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, ea a fost restituită, în 2004, moștenitorilor familiei Dumitrescu-Popovici. Operele sunt clasate, în marea lor majoritate, în categoria Fond a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 3933, din 21.11.2016.

Remarcăm o serie de lucrări semnate de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, cum ar fi Mocan, acuarelă şi ceracolor pe carton subţire, de (800-1.200 de euro),  Cafenea la Curtea de Argeș din 1945, un carbine pe hârtie (350-450 de euro), Țărani din Curtea de Argeș, din acelaşi an, de asemenea, carbine pe hârtie (350-450 de euro), o foarte frumoasă Veneția în ceață, acuarelă şi creion pe carton subţire (600-900 de euro). La acelaşi preţ este evaluate şi acuarela Vedere din Techirghiol, datată 1955, având pe verso dedicaţia: , "Prietenului Dr. Dumitrescu Popovici dăruit cu toată dragostea. R. Schweitzer-Cumpăna, 17 sept. 1955". Să adăugăm Cercetătorul (500 – 800 de euro) sau picturile Țăran pe uliță (2.500 - 3.500 de euro), Pe malul lacului (2.500 - 3.500 de euro), Țărăncuță (2.000 - 3.000 de euro)

Rudolf Schweitzer-Cumpăna a fost unul dintre acei pictori care s-au lăsat conduși în carieră de calitatea atât de expresivă a imaginilor revelatoare spațiului tradițional românesc. Chiar dacă viața țăranului român nu a reprezentat totalitatea intereselor picturale căutate de pictor, concretețea pe care a atins-o pictura sa a transformat întregul tablou rural într-o monografie a satului românesc. Fără să idilizeze sau să creeze un spațiu atemporal și mitic în jurul satului românesc, Schweitzer-Cumpăna a parcurs, ca într-o adevărată monografie, diverse viziuni de transpunere a unui subiect atât de important.

 

Casa pădurarului a fost relizată de Nicolae Grigorescu în 1900-1905. Lucrarea provine din colecția istorică a scriitorului Alexandru Vlahuță şi a fost reprodusă în Calendarul Minervei, 1909.

Unul dintre ciclurile cele mai coerent care s-au dezvoltat și au persistat până în ultimii anii de creație, împământenite o dată cu venirea la Câmpina s-a axat pe proximitatea subiectelor ce îl impuseseră pe Grigorescu în arta națională: peisajul rural. Dealurile, vâlcelele, posadele, luminișurile, pajiștile străbătute de ciobănașii, toate intră în imaginarul grigorescian și sunt transformate, în parte, în excelențe estetice, inaugurând fiecare în parte cicluri elocvente.

Valoare estimativă: 15.000 - 25.000 de euro

 

Pictată tot de maestrul Nicolae Grigorescu, în 1901, Primăvară pe Valea Doftanei (25.000 - 45.000 de euro) a aparţinut colecției istorice a Mariei Danciu, soția lui Nicolae Grigorescu, trecând apoi în colecţia deja amintită a doctorului Ioan Dumitrescu-Popovici. Pictura are pe verso dedicaţia olografă: "Pentru Maria Danciu, Grigorescu, 1907"

Amplasată într-un cadru natural pitoresc, Valea Doftanei va fi una din destinațiile ultimei sale perioade de creație. Anotimpurile promenadelor sale vor fi adesea primăvara, vara sau toamna, încântarea sa fiind întotdeauna seninul unei zile luminoase. Dedicația este o mărturie a iubirii purtate. O remarcăm și în alte opere ale artistului, care îi schițează în dese rânduri chipul, însă niciodată numele. Ea rămâne în amintirea celor care l-au îndrăgit pe Grigorescu ca fiind femeia frumoasă şi energică care l-a înţeles şi sprijinit toată viaţa. O mărturie vie este testamentul artistului, din 20 iunie 1907, când îi lasă drept moștenire bunurile sale ei și fiulului lor, Gheorghiță, atestând astfel iubirea față de cei care l-au însoțit în ultimii ani de viață, cerând în mod lămurit ca Mariei Danciu "să îi revină respectul, care i se cuvine".

Tot din colecţia doctorului Ioan Dumitrescu-Popovici provine şi Hangița (30.000 - 50.000 de euro), lucrare din 1864-1866 a lui Grigorescu. “Rumănă la obraji, cu catrinţa-n brâu și cu mânicile suflecate: împărțea vin și mâncări, râsete și vorbe bune”, scria Mihal Sadoveanu.

Mai ceva ca un personaj de nuvelă, Hangița lui Nicolae Grigorescu a trăit întâmplări rămase nescrise. Micul portret a fost realizat de artist la Barbizon, urmând să ajungă mai apoi în colecția medicului Ioan Dumitrescu Popovici. Martoră în 1964 la arestarea colecționarului, opera avea să fie confiscată împreună cu alte sute de lucrări ale acestuia de către regimul comunist. Timp de 40 de ani, Hangița a făcut parte din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, pentru ca din 2004 să se întoarcă în colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu Popovici. Cap de afiș în Licitația de Primăvară, impetuoasa lucrare reintră astfel în circuitul valorilor. Scânteietoare de lumină și culoare, această pictură anunță prin tușa liberă și dezinvoltă, iradiind de lumină solară, un stil deja format, preimpresionismul lui Grigorescu, artistul de plein air de la Barbizon, care se va apropia în curând de viziunea colegilor săi de generație, Impresioniștii.

Lucrarea face parte din marea secvență a operei dedicată lumii rurale franceze pe care Grigorescu a construit-o punând-o mereu în comparație –înrudiri și diferențe - cu secvența identității noastre, cu lumea rurală românească. Se cuvine însă observat faptul că vestimentația tinerei femei nu este cea specifică prin croi și culoare, țărăncii franceze. Îmbrăcămintea pictată de Grigorescu trimite mai degrabă la o ținută de petrecere, realizată din materiale mătăsoase, rochia azurie, decoltată în stilul secolului al XVIII –lea și acea coafă aurie à la napolitaine, ce acoperă pletele modelului.

Toamnă pe Valea Doftanei (25.000 - 45.000 de euro). Grigorescu nu se va identifica niciodată cu estetica impresioniştilor francezi: lumina nu devine scopul primar al picturii, ci doar un mijloc pentru înfăţişarea naturii înconjurătoare, obiectele îşi păstrează compacte volumele, iar planurile perspectivale sunt întotdeauna bine determinate. Priveliști generoase, fără un subiect anume identificat, ci doar prezența naturii și a pictorului în mijlocul ei aveau să devină "rețeta" în cazul acestor opere tipic impresioniste. Pensulația, paleta de culori și pictura în plein air devin un subiect în sine, traducându-se într-un ciclu de peisaje ce astăzi descriu componenta lirică a picturii lui Nicolae Grigorescu.

 

Şi, desigur, se impun două opere de Ştefan Luchian:

Margine de pădure (20.000 - 30.000 de euro) este datată 1899-1901. A aparţinut initial colecției istorice Alexandru Bogdan-Pitești şi apoi celei a dr. Ioan Dumitrescu-Popovici. Admirator concomitent al literaturii simboliste, al poeziei și al muzicii wagneriene, Alexandru Bogdan-Pitești păstrează o admirație profundă pentru artă și pentru artiști. Printre cei mai îndrăgiți va rămâne Ștefan Luchian, pe care îl cunoaște la puțin timp după sosirea sa la București și cu care se întâlnea adesea serile, la cafeneaua Fialkovsky, unde erau nelipsiți, până spre 1900, când boala lui Luchian îl va opri în a mai fi o prezență constantă. În câțiva ani colecționarul ajungea să strângă un mic tezaur cu lucrări de-ale artistului, reunită în anul 1916 în interioarele casei sale din București, creând adesea oaspeților sentimentul pășirii într-un mic muzeu.

Unul dintre minunatele lui pasteluri, Doamna cu pălărie, este evaluat la 30.000 - 60.000 de euro.

 

Aurel Ciupe (1900, Lugoj - 1988, Cluj Napoca) este autorul picturii Natură statică cu scoică, evaluată la 1.500 - 2.500 de euro.

Născut la Lugoj, în 1900, artistul ia contact cu Școala liberă de pictură de la Baia–Mare, încă din primii ani ai adolescenței. Cu puternice cunoștințe însușite în timpul studiilor de la Academia de Arte din București, acesta își desăvârșește vocația de pictor în Franța, ca bursier, la Academia Julian din Paris, iar mai apoi în Italia.

Influențat foarte mult de Renoir și Monet, Ciupe își exprimă sentimentul trăit în contactul cu natura printr-o noblețe aparent boemă, lucru care a dat creației sale o amprentă specială, în care sinteza și expresia plastică a culorii au ajuns în primul plan al lucrărilor sale.

Nu putem omite Țărăncuțe din Siliștea, opera de la jumătatea anilor 20 a lui Ştefan Dimitrescu (1886, Huşi - 1933, Iaşi). Artistul s-a remarcat prin temele sale consacrate vieții sociale, observate în preajma satului românesc. Experiența ca artist documentar din timpul primului război mondial va contribui de asemenea la maturitatea sa artistică, fiind momentul în care va realiza una din compozițiile sale grăitoare- Morții de la Cașin, cu profunde rezonanțe ale trecutului. Arta sa îl convertește astfel pe Camil Ressu într-un artist al realului, aplecat spre cercetarea adâncului vieții de la sat, unde figurile de țărani și țărăncuțe, cu trăsături înăsprite de greutățile traiului, însă pătrunse de o demnitate solemnă, vor deveni valori autentice ale artei românești

Valoare estimativă: € 3.000 - 4.500

Un artist al cărui nume este mai rar vehiculat este Paul Miracovici (1906, Frumoasa, Harghita - 1973, Bucureşti), reprezentat în licitaţie de picture Tătăroaice la Mangalia (1.800 - 2.500 de euro)

Elev al lui Steriadi, Verona, Ressu sau Tonitza, Miracovici devenea un artist interesant de la o vârstă fragedă, debutând la Salonul Oficial la doar 19 ani. Drumul către maturizare avea să îl conducă către Paris de mai multe ori, însă școlile moderniste ale capitalei Franței nu îl vor copleși și influența definitiv, ci doar îi încărcau bagajul intelectual. Însă lumina sudului, a Saint Tropez-ului, avea să vibreze în spiritul creator al lui Miracovici, care încă din anii '30 va căuta constant acel univers luminos al țărmului. Dobrogea avea să reprezinte o țintă constantă, Balcicul și Mangalia fiind asimilate total de imaginarul pictorului.

În final, să cităm şi câţiva artişti eminenţi ai zielor noastre: Ştefan Câlţia, cu Călător cu pasăre, din 1986, evaluat la 2.000 - 3.500 de euro, Adrian Ghenie, cu o operă de tinereţe, Flori de primăvară (3.000 - 5.000 de euro), Sorin Ilfoveanu, cu Natură statică cu ibric și flori de câmp, lucrată în tempera pe carton (700 - 1.200 de euro) şi, nu în ultimul rând, Sabin Bălaşa cu Diva (Portretul sopranei Nicoletta Curriel), din 1997 (8.000 - 10.000 de euro).

 

Ultima oră
Alte titluri din: Arte Vizuale
Alexandra Pirici aduce “Leaking Territories” la Festivalul Block Universe din Londra Alexandra Pirici aduce “Leaking Territories” la Festivalul Block Universe din Londra
Vernisaj expoziție „Casa Storck – un paradis al artelor” Vernisaj expoziție „Casa Storck – un paradis al artelor”
Mai multe titluri din: Arte Vizuale
Antena3.ro A montat o cameră de filmat în baie ca să-și vadă cumnata când se dezbracă și face duș. Acum au apărut primele imagini din baie VIDEO
Libertatea.ro Gemenele de la Indiggo spuneau că România nu le merită. Eșec și în SUA! Ce fac pentru bani
A1.ro Au fost sau nu amenințat Răzvan Ciobanu înainte să fie găsit mort? Unul dintre prietenii săi spune adevărul
IncomeMagazine.ro Avertismentul președintelui Asociatiei Analistilor Financiari-Bancari: Nu cumpărați acum locuințe. Preturile vor scădea cel putin cu 25%-30% in urmatorii 2-3 ani
Observator.ro Horoscop 24 mai