Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Platforma digitală cu poveşti terapeutice

Autor: OANA PORTASE
04 Iun 2019

Cu toţii ne amintim mereu cu drag de poveştile copilăriei. Părinţii ne-au citit sau am ascultat celebrele viniluri. Măriuca Mihăilescu şi Andra Cărbunaru au pus bazele unei platforme online care readuce poveştile copilăriei în viaţa părinţilor şi copiilor. Proiectul "A fost odată" este dedicat tuturor copiilor, inclusiv celor hipoacuzici. Pe site-ul http://www.afostodata.net/ veţi găsi poveşti audio citite de vedete precum Laura Cosoi, Andi Vasluianu sau Dani Oţil, dar şi poveşti video în limbajul semnelor pentru copiii cu deficienţe de auz. Măriuca şi Andra îşi doresc ca proiectul lor să ajungă în toate şcolile speciale din ţară şi să le aducă bucurie celor mici.

 

Voi aveți un proiect foarte frumos, care mie îmi place mult: A fost odată. Spuneți-mi în mare despre ce este vorba.

 

Măriuca: E un proiect la care noi muncim foarte mult, dar ne și distrăm. Este o platformă de povești în care rescriem basmele de altădată și basmele din întreaga lume într-un limbaj cât mai actual și cât mai apropiat de copiii noștri și, de asemenea, pentru prima dată în România, această platformă traduce poveștile și în limbaj mimico-gestual.

 

Cum v-a venit ideea?

Măriuca: Toate poveștile încep cu a fost odată, așa ne place nouă să spunem. Eram într-o seară de iarnă, acasă, cu copiii - fetele mele de 6 ani jumătate - și am zis că o să le dau pe spate punându-le vinilurile de pe vremea mea. Evident că au fost fascinate de tot ritualul în care am șters placa, am dat drumul la poveste, după care au dispărut și am rămas eu singură ascultând poveștile. Atunci cumva a fost momentul în care am înțeles că acești digital natives au nevoie de povești, dar puse pe niște gadgeturi și pe niște tehnologii pe care ei să le asimileze și să le înțeleagă mult mai ușor.

 

 

Cum e viața din spatele acestei platforme?

Andra: Ai crede că suntem mulți oameni. Nu suntem. Suntem foarte puțini. Eu cred că ne putem număra pe degetele de la o mână. Suntem trei fete care ne ocupăm de selectarea poveștilor și de alegerea invitaților. Și mai sunt câțiva băieți care sunt forța din spatele camerelor, care ne ajută cu filmarea și cu partea tehnică.

 

Măriuca: Cei care ne suportă.

Andra: Da, care ne mai ceartă din când în când. Nu ne lasă să visăm tot timpul. Ei sunt partea rațională, dar suntem un grup micuț de oameni.

 

Ce fel de invitați ați avut până acum? Cât de deschiși sunt când le propuneți?

Andra: Dacă îi povestim cuiva despre proiectul nostru și spune da în primele 5 secunde, înseamnă că o să iasă un material superb. Avem o mulțime de oameni care au citit poveștile noastre. Nu numai că au citit, s-au implicat și au transmis mai departe mesajul. Am început cu Andi Vasluianu, care a citit poveștile de Crăciun într-un loc absolut superb, cu un decor magic. Apoi a venit și Dani Oțil, care a citit Peter Pan, o poveste care i-a plăcut foarte mult și în care, spune el, oarecum s-a regăsit. Am înregistrat de curând cu doamna Felicia Filip. Mai avem câțiva pe listă care au spus da din primele secunde când au auzit de proiect.

 

Măriuca: Una dintre vocile care au venit pe site a fost și Laura Cosoi. A spus da și unui eveniment de care noi suntem mândre și s-a întâmplat acum ceva vreme. Primul eveniment de storytelling din România, care a reunit în același loc copii auzitori de povești și copii hipoacuzici. A fost o seară superbă, în care am citit și am interpretat Jack și Vrejul de Fasole. În lectura Laurei Cosoi și în interpretarea Lenei Lazăr Dermengiu, interpretul care ne ajută. Cert este că am reușit să convingem cu această activitate.

 

Andra: Noi suntem la început. Suntem cumva prinse într-o vâltoare și o rapiditate a lucrurilor care ne uimește și, uneori când stăm de vorbă între noi, ne dăm seama că a trecut puțin timp de când am început și am făcut o mulțime de lucruri. Acum urmează centrele culturale, dar agenda noastră câteodată e foarte plină.

 

Ce vă spun copiii? Cum au primit ei această platformă?

 

Andra: Avem tot felul de reacții. Nu doar de la copii, avem feedback și de la părinți, și de la profesori. În primul rând, cei care se bucură cel mai mult sunt copiii din școlile cu deficiențe de auz. Acolo, de fapt, am și simțit care este plusvaloarea acestui proiect. Ne-am dus printre ei, i-am cunoscut, i-am înțeles mai bine decât dacă am fi fost în exterior ce au nevoie, ce le place și cum să facem selecția acestor texte. Dar pe lângă ei, ne scriu și părinții, ne scriu și învățătorii. Am primit recent un mesaj de la prietena mea învățătoare și îmi spunea că folosește poveștile noastre în fișele lor de lectură, în care ei trebuie să citească și apoi să răspundă la întrebări. Mai sunt și părinții care ne spun că cei mici stau în sfârșit liniștiti în scaunul de mașină când se duc cu ei la școală sau în excursii, și cred că spun și din experiența mea, şi copilul meu stă acum liniștit în mașină. Am trăit-o pe pielea mea.

 

Măriuca: Noi am gândit platforma cu o serie de avantaje. Ne-am gândit să avem un content premium. Despre asta era vorba. Dacă o să accesați site-ul, o să vedeți că avem ilustrații foarte frumoase. Condițiile de montaj, de înregistrare sunt profesioniste, dar peste toate acestea am căutat povești care să dea prilej de discuție. Până la urmă suntem mame, suntem exact în locul potrivit, ca să înțelegem foarte bine ce punem pe platformă. Povestea noastră nu depășește niciodată 7 minute, este o regulă de aur pe care o aplicăm tocmai ca să avem întreaga atenţie de la copiii noștri. Dacă acea poveste iscă întrebări din partea celui mic și conversații nesfârșite, atunci înseamnă că ne-am atins scopul.

 

V-ați axat doar pe povești clasice românești?

 

Măriuca: Nu, pentru că am vrut ca într-adevăr această platformă să fie proaspătă și atunci am spus că ar fi foarte bine să căutăm povești de peste tot din lume, dar artista care rescrie și readaptează aceste povești către minţile copiilor din ziua de azi este Andra. Ea este cea care citește și 7-8 povești până ne hotărâm să alegem una.

 

Andra: De fapt, selecția nu e chiar atât de ușoară pe cât pare tocmai pentru că am început cu povești românești, dar acum ne-am afundat în literatura universală și citesc multe povești până să alegem una care să ni se pară că se potrivește pentru copiii din 2019 și care poate fi tradusă apoi și în limbaj mimico-gestual. Adică simplificată. De asemenea, încerc să elimin cumva regionalismele, arhaismele, dar totuși textul să-și păstreze farmecul lui original. Una dintre poveştile săptămânii este o poveste din literatura turcă. Nu doar din literatura română. Avem și povești chinezești, povești japoneze, din literatura spaniolă. Sunt foarte diverse și recunosc că mi se întâmplă și mie adesea să nu știu toate cuvintele care sunt în textul original și să fie nevoie să mă duc la dicționar.

 

Pare muncă simplă, dar nu cred că este chiar uşor să sintetizezi poveștile.

 

Andra: Să le scurtez, în primul rând, ca să le putem încadra în cele 7 minute de care spunea Măriuca, și apoi să le fac ușor de înțeles pentru copiii noștri. Le testăm mai întâi pe noi. Și dacă totul merge bine, înseamnă că le trimitem mai departe. Îmi ia cam 3-4 zile să rescriu o poveste de care să fiu mulțumită.

 

Măriuca: Planul nostru este ca până la 1 iunie când împlinim un an să sărbătorim cu 50 de povești, și cred că ajungem fără probleme la cifra asta. Mai ales că vom încerca de 1 iunie să facem o aniversare mai specială că e primul nostru an în care am construit atâta. O să fim și la Bookfest. Cei care vor vrea să vină mai aproape de proiectul nostru vor veni la târgul de carte și vom face împreună sesiuni de storytelling și probabil o să avem o mulţime de surprize la acel moment.

 

Poveștile în limbajul semnelor sunt greu de realizat? Înțeleg că sunt aceleași pe care le faceți în format audio.

 

Măriuca: Sunt greu de realizat și îți mărturisim că, în momentul în care am început acest proiect, nu am știut foarte multe lucruri. De pildă, am aflat că limbajul mimico-gestual nu este un limbaj universal valabil, el este adaptat fiecărei țări în parte, și atunci cumva această traducere în limbaj mimico-gestual a venit și ca o obligație. Ne-am dat seama că de fapt în România, la capitolul resurse, copiii hipoacuzici nu au la ce apela. Fără falsă modestie, cred că suntem cam singura platformă din România în acest moment care poate să ofere copiilor cu deficiențe de auz literatură universală.

 

Andra: Avem noroc cu Claudia, cea care traduce poveștile în limbaj mimico-gestual, care este și ea deficientă de auz, vine dintr-o familie care nu aude și de fapt înțelege puntea dintre noi și copii. Înțelege mai bine care sunt nevoile lor și adaptează și ea încă o dată povestea. Noi nu ne dăm seama nici când textul este final dacă el va fi transpus exact așa sau îl mai ajustează și ea.

 

 Ați reușit să ajungeți la acești copii cu nevoi speciale?

 

Măriuca: Da, în mare parte da. Îți povestesc de prima experiență pe care am avut-o împreună, atunci a fost declicul cel mare. La o lună-două după ce dădusem drumul platformei, am mers la școala specială „Sf. Maria”, la o clasă de a treia sau de a patra. Am vorbit cu doamna directoare de acolo, am povestit de platformă și că vrem să venim cu poveștile în școală. Îmi aduc aminte și acum momentul, noi rămăsesem pe hol, era ușa deschisă la clasă, era un proiector foarte mare în clasa respectivă, am dat drumul la povești și am văzut niște priviri atât de curioase și fericite că în sfârșit pot să vadă povești, încât ne-am întors una la alta și am zis: Băi, tu îți dai seama ce facem? Asta a fost reacția noastră absolut deloc cosmetizată. Noi am realizat în momentul acela câtă nevoie e la acești copii. Ni s-a explicat că sunt copii care nu știu cum sună un personaj de desene animate, nu știu muzicalitatea vocii mamei lor, sunt copii care stau la internat în timpul săptămânii, și atunci ne-am gândit că poate aceste povești reușesc să le mai aline dorul de casă.

 

Andra: Știi cum este o pauză într-o școală de copii care nu aud?

 

Nu.

 

Andra: Este foarte liniște și este ciudat. Atunci realizezi că școlile în care am fost noi nu sunt singurele școli care există. Acolo, de fapt, în întâlnirea cu ei îți dai seama de lucrurile astea.

 

M-am emoționat.

 

Măriuca: În România, există în acest moment 13 școli speciale, și atunci visul nostru este să ducem aceste povești cu adresă exactă către cele 13 școli cu nevoi speciale din țară, pentru că le-am făcut cu mare drag. Le-am făcut fără să așteptăm nimic în schimb, dar ne-am bucura foarte tare ca ele să ajungă acolo unde trebuie. Atunci încercăm să mergem către cele 13 școli ca să diseminăm acest content pentru ore de limba și literatura română.

 

Andra: Audio sau mimico-gestual, poveștile se ascultă gratuit pe site-ul afostodată.net.

 

Măriuca: Site-ul afostodată.net este content premium, este content care poate fi downloadat, e unul dintre avantajele la care ne-am gândit. Mame fiind, știind cum e să ai drumuri nesfârșite cu copiii, să mergi la mare sau la munte și să nu mai știi ce să inventezi ca să fie liniște și să poți să conduci. Am zis să se poată descărca aceste povești gratuit pe telefon, pentru că te duci la munte și nu ai semnal, să ai totuși niște povești. Suntem mame și iarăși ne-am gândit că sunt seri în care, după zile complicate, să citești o poveste poate fi foarte greu și atunci faptul că poți să pui telefonul lângă și să asculți împreună cu copilul tău povestea și după aia să discuți despre ea, eu zic că e de bine și pentru ambele părți.

 

Andra: Mai e un lucru pe care eu l-aș spune, eu care am făcut facultatea de litere și încă mă întorc la cărțile în format fizic. Noi scurtăm aceste povești astfel încât să se încadreze în timpul pe care ni l-am propus, dar asta nu înseamnă că mai departe copiii nu sunt încurajați să meargă la textul original și să-l citească. M-au mai întrebat oameni din jurul meu, voi ce faceți, nu mai încurajați lectura. Nu, acesta e rezumatul poveștilor, mergeți mai departe și citiți-le.

 

Măriuca: Am primit întrebări de la părinți: Păi ce faceți, îmi duceți copilul către telefon, către tabletă când eu nu știu cum să-l scot de acolo? Știu foarte mulți părinți care oftează și sunt frustrați că cei mici nu mai deschid o carte. Dar poate un prim pas în a-i face să redescopere eroii copilăriei noastre este să-i lași mai întâi să aibă acces la ei pe gadgeturile care pentru ei sunt atât de familiare și, cine știe, poate căutarea merge către bibliotecă.

 

Vă gândiți și la dezvoltarea unei aplicații?

 

Măriuca: Ne gândim la multe lucruri. Sunt mândră, a crescut bine într-un an de zile și am pus bazele corect și sănătos. Mai avem un parteneriat cu Opera Comică, de care nu am apucat să spunem. Un parteneriat în care, în funcție de ce se joacă pe scena Operei Comice, facem și noi povestea respectivă a libretului și o traducem în limbaj mimico-gestual, astfel încât cel mic care merge la Operă să fie pregătit și să intre în atmosferă și să știe la ce să se aștepte.

 

Îmi fac datoria și întreb. Statul v-a ajutat cu ceva? Ați apelat?

 

Măriuca: Nu, dar îmi fac datoria și eu să spun că am avut parte de niște surprize care ne-au emoționat. Unul dintre actorii care au venit să citească povestea, nu pot să spun cine, pentru că nu a dorit să facem public acest lucru, i-a oferit Claudiei, fetei care ne face nouă traducerea în limbaj mimico-gestual, o sumă de bani cadou pentru că așa a simțit el că merită acel copil, copil care a rămas... nu pot să-ți explic acea emoție pe care a trăit-o în momentul în care niște oameni i-au făcut o bucurie.

 

 

 

 

Ultima oră
Alte titluri din: Interviuri
“Micuţul trebuie lăsat să mănânce când vrea şi cât vrea” “Micuţul trebuie lăsat să mănânce când vrea şi cât vrea”
Scandalul școlilor profesionale, explicat de ministrul Educației, Ecaterina Andronescu Scandalul școlilor profesionale, explicat de ministrul Educației, Ecaterina Andronescu
Mai multe titluri din: Interviuri
Antena3.ro HOROSCOP, cu Mariana Cojocaru pentru săptămâna 16-22 iunie 2019. Berbecii au parte de o perioadă periculoasă, Racii să fie atenți la analizele medicale
Libertatea.ro Cadou neașteptat pentru Liviu Dragnea. Ce i-au adus Irina şi fiul său la pușcărie
A1.ro În timp ce făcea amor cu iubita lui, un tânăr a băgat mâna sub așternut și a scos ceva neobișnuit. Peste 30 de minute, poliția le-a bătut la ușă!
IncomeMagazine.ro Avertismentul președintelui Asociatiei Analistilor Financiari-Bancari: Nu cumpărați acum locuințe. Preturile vor scădea cel putin cu 25%-30% in urmatorii 2-3 ani
Observator.ro Gabriel, șoferul român care a salvat apoi îmbrăţişat un tânăr pe cale să sară de pe pod: "Eu nu sunt un erou" (Video)