x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje A pierdut casa şi a rămas şi dator. Pericolele nevăzute din spatele unor credite

A pierdut casa şi a rămas şi dator. Pericolele nevăzute din spatele unor credite

de Alex Nedea    |    02 Oct 2017   •   14:35
A pierdut casa şi a rămas şi dator. Pericolele nevăzute din spatele unor credite

În fiecare an, sute de oameni se sinucid din cauza datoriilor la bănci sau la instituţii financiare nebancare (IFN). De cele mai multe ori ajung în situația asta pentru că în contractele lor au fost trecute capcane din care datornicilor le e imposibil să mai iasă. De astăzi, „Jurnalul Național” demarează un serial despre pericolele nevăzute din spatele unor credite.

Un bărbat de 30 de ani din București, căruia îi vom spune Andrei, pentru a-i păstra anonimatul, și-a făcut un credit de 30.000 de euro la o instituție financiară nebancară. O firmă cu sediul central în Capitală și cu filiale în toată țara, extrem de vizibilă și de credibilă. Recunoaște că nu și-a citit în amănunt contractul, dar nici nu i s-a atras atenția din partea angajaților de la ghișeu despre posibi­lele capcane din interiorul lui. A avut probleme cu încasarea unor venituri și a întârziat la plata ratei cu mai bine de o lună. Atunci a primit un sms în care era anunțat sec că urmează să aibă penalități pentru fiecare zi de întârziere de 150 de euro. Cât pensia medie din România. Asta însemna că până la finalul lunii ajungea să aibă de plată, pe lângă creditul de 30.000, penalități de 6.000 de euro. Ca să oprească creșterea fulminantă a acestor noi datorii, ar fi trebuit să vină cu toți banii odată. Ceea ce i-a fost bine­înțeles imposibil. Un om care ajunsese în pragul de a nu-și putea achita o rată de 1.500 de euro, în mod evident îi era imposibil să aducă deodată 6.000. Așa că, în scurt timp, firma i-a scos aparatamentul la vânzare, imobil care ar fi valorat pe piața liberă 90.000 de euro, de trei ori mai mult decât creditul. Dar să nu credeți că executorul i-a vândut casa cu 90.000 și i-a dat diferența de la 30.000 înapoi. Nu! Executorul i-a vândut casa cu puțin peste 30.000. Așa că Andrei a rămas și fără casă, și cu datorii suplimentare de 14.000 de euro la aceeași firmă care l-a împrumutat. Povestea lui Andrei este un caz tipic de ceea ce numesc unii juriști „cămătărie legală”.

Un adevărat fenomen

O societate capitalistă nu se poate dezvolta fără credite. Nicăieri în lume creditarea nu este interzisă, ci este chiar încurajată. Însă fiecare stat impune reguli pentru a-l proteja pe consumator în fața unor posibile abuzuri. România e țara cea mai permisivă în privința creditării, în special în zona instituțiilor financiare nebancare. Potrivit site-urilor instanțelor de judecată, mii de români sunt executați silit după ce ajung în imposibilitatea să își mai plătească datoriile la aceste insti­tuții nebancare. „Este imoral să încasezi o clauză care te asigură pe tine că, indiferent ce va încerca clientul respectiv, tu întotdeauna vei fi stăpânul lui, pentru că, pe de o parte, dacă îți va garanta cu un bun imobil, nu doar că îi vei vinde casa respectivului și te vei îmbogăți efectiv de pe urma unui amărât, dar vei ajunge ca toată viața să îl poți urmări și să ai, zic eu, aproape viager, un venit sigur printr-o execu­tare silită. Înseamnă, de fapt, un jug în jurul gâtului toată viața lui”, observă avocatul Adrian Cuculis. Specializat pe cazuri de executări silite, Adrian Cuculis a ajuns să facă față cu greu unui val tot mai mare de persoane ajunse în situația de a fi execu­tate silit de către bănci și de către instituții financiare nebancare. În sediul cabinetului său de avocatură, sute de dosare sunt etajate pe pereți precum fagurii în stup. „Tot ce vedeți aici, și aici și în alte camere, sunt în jur de 10 mii de dosare. În proporție de 80% sunt dosare cu IFN-uri și dosare cu bănci, fie că vorbim de executări silite, fie că vorbim de oameni nemulțumiți de clauzele contractuale, fie de oameni care deja au fost executați silit și care acum se chinuie cumva să închidă datoria, să nu fie urmăriți toată viața”. „Ați simțit o creștere în ultima perioadă a numărului de clienți?”, întrebăm. „După vacanța de Paști, de exemplu, s-a verificat căsuța poștală și am găsit 3.200 de email-uri neci­tite”.

Capcanele ofertelor „la foc automat”

Și avocatul Cuculis a mai sesizat un trend periculos. Tot mai mulți români vin la el după ce au devenit clienții unor instituții financiare nebancare, un soi de bancă, dar care funcţio­nează într-un regim diferit şi, prin comparaţie, suspect de permisiv. „Reguli de creditare pentru IFN-uri nu există. Diferența majoră este că băncile trebuie să joace după anumite directive pe care le orchestrează Banca Națională a României, în schimb, IFN-ul nu are această obligație. Te duci la bancă să iei 20 de mii de euro, banca te respinge, peste o oră te duci la IFN, IFN-ul te admite”. România a fost invadată de oferte la credite extrem de facile, pe care le poți lua de oriunde și din orice poziție: din fotoliul de acasă sau în drum spre piață, de pe internet, printr-un simplu sms sau de la niște... bancomate de împrumuturi. Niște aparate care seamănă cu niște ATM-uri, unde îți introduci buletinul la scanat și primești, în scurt timp, contractul la semnat. Dar puțini clienți se și interesează care e costul real al acestei „ușurințe” cu care iau banii. Dobânzile la unele IFN-uri pleacă de la 80% și ajung uneori la 1.300%, 4.000%, 7.700% sau la... 20.591%! Această cifră înseamnă, mai pe înțelesul tuturor, că dacă te împrumuți la începutul anului cât să îți cumperi o atâția bani cât să poți să îți cumperi o mașină adevărată. IFN-uri există în toată lumea civilizată. Dar lumea civimașină de jucărie, în decembrie va trebui să înapoiezi lizată a luat măsuri ferme pentru protejarea clienților. Dobânzile sunt plafonate fie prin lege, fie la intervenția băncilor naționale. De exemplu, pentru unele credite de consum, în Portugalia găsim 31%, în Polonia 21%, în Belgia 12,5%, în Franța 8,85%. Adică mult mai puțin decât creditele de 20.000% din ţara noastră. ­

În România, firmele sunt obligate să scrie aceste dobânzi explicit în contract. Dar nu toți românii se și uită la ce scrie acolo atunci când vin la semnat. „Oamenii nu sunt pregătiți pentru a cunoaște toate problemele financiare bancare, se duc în necunoștință de cauză și semnează, cu ușurință, orice contract. De multe ori am văzut personal situații în care ei nu citeau și întrebau atât: «Unde semnez?»! Sigur că și Instituțiile Financiare Nebancare trebuie să dea explicații la ceea ce e este necesar clientului, dar iar ajungem la prima situație: dacă i se pune problema! Că, dacă nu i se pune, fiecare vrea să scape fără a-și mai bate capul. Bineînțeles că îi avantajează când un om nu este informat, atunci cu mult mai multă ușurință acceptă o clauză sau alta, care îl poate dezavantaja ulterior. Omul nu se gândește niciodată că va ajunge în situația în care va trebui să plătească niște dobânzi mai mari decât se așteaptă”, a observat Ianfred Silberstein, președintele Asociației Consilierilor Juridici Financiar-Bancari, fost angajat al Băncii Naționale a României.

Reguli noi de luna aceasta

Banca Naţională a României a aprobat recent modificarea Regu­lamentului BNR nr. 20/2009 privind instituțiile financiare nebancare, aşa-numitele IFN-uri. Regulamentul care se aplică de la 1 octombrie impune cerinţe de capital suplimen­tare, de zece ori mai mari decât cele maxime actuale, pentru creditele cu rate de dobândă peste următoarele niveluri: 200% pentru creditele în lei de până la 15 zile, 100% pentru cele în moneda naţională cu scadenţa cuprinsă între 16 şi 90 de zile, 32,5% pentru împrumuturile în lei acordate pentru mai mult de 90 de zile, 133% pentru creditele în valută de până la 15 zile, 67% pentru cele în valută cu scadenţa de la 16 la 90 de zile, respectiv 6,7% pentru împrumutu­rile în valută date pentru mai mult de 90 de zile. Patronatul Creditului IFN susţine că impactul modificării Regulamentului va conduce la restructurarea activităţii de creditare şi, în final, la radierea unor instituţii financiare nebancare.

1.000.000 de români, inclusiv de antreprenori, au luat împrumu­turi cu dobânzi năucitoare. Cine sunt aceşti oameni? Toţi cei care au nevoie de bani şi sunt respinşi de bănci. Rău-platnicii, supraîndatoraţii, angajaţii firmelor în insolvenţă, oamenii care lucrează la negru, liber-profesioniştii.

Stocul de credite acordate de IFN la martie 2017 era de 32,9 miliarde de lei şi repre­zenta 10,3% din total credit din economie (bănci + IFN), potrivit datelor BNR. Valoarea este cu 21,8% mai mare decât în luna martie 2015 şi este unul dintre motivele pentru care banca centrală a vrut să regle­menteze modul de funcţionare a IFN-urilor, după şase ani în care le-a lăsat să-şi facă de cap.

 

×
Subiecte în articol: credite