Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Geriatrie şi gerontologie în Bucureşti. Povestea Anei Aslan

Autor: NARCIS POPESCU
10 Oct 2019

„Bucureşti, oraşul care te face deştept şi sănătos”, un proiect realizat în cadrul Programului de promovare a patrimoniului turistic „Destination: Bucharest”, desfășurat de Primăria Municipiului București, prin Administrația Monu mentelor și Patrimoniului Turistic

 

Îndeplinirea unuia dintre cele mai vechi visuri ale omului, „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, a început în Bucureşti, în locul unde a luat fiinţă primul institut de gerontologie şi geriatrie din lume. Ana Aslan este numele care se face „vinovat” de curajul de a fi înfruntat timpul, lansând în Bucureşti primul medicament capabil să întâzie cât mai mult posibil procesele de îmbătrânire, prelungind astfel viaţa pacienţilor săi. Astăzi, institutul din Bucureşti care continuă munca acesteia îi poartă numele.

 

Cel mai cunoscut medic geriatru român, care a inventat primul medicament capabil să întârzie procesul de îmbătrânire, obişnuia să spună că nu se moare de bătrâneţe, ci de boală. Pentru invenţia sa, Ana Aslan a ajuns celebră pe tot mapamondul şi a fost supranumită „Femeia care a învins bătrâneţea”.

Ana Aslan este cea care a realizat Gerovital H3, produs biotrofic de origine românească, înfiinţând şi primul institut dedicat luptei contra bătrâneţii şi bolilor vârstei a treia. Dedicarea cu care aceasta s-a implicat în activitatea sa, muncind 12 ore pe zi, renunţând la viaţa personală, fără a regreta nici o secundă sacrificiul, unicizează contribuţia sa pentru ştiinţa mondială. „Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!” , aşa se descria Ana Aslan.

Primul institut din lume, la Bucureşti

Este poate mai puţin cunoscut turiştilor străini care ajung în Bucureşti că Ana Aslan este cea care în 1952 a inventat Gerovitalul, acel produs minune pentru timpul respectiv menit să combată bătrâneţea. Produsul ei a ajuns în scurt timp celebru în întreaga lume. În acelaşi an, 1952, a fost amenajat în Capitală şi institutul care astăzi îi poartă numele, institut dedicat problemelor vârstei a treia. Pe 22 ianuarie 1952 este creat primul institut de geriatrie din lume, condus inițial de C.I. Parhon și din 1958 până la moartea sa de către Ana Aslan. Sediul institutului fusese construit după planurile arhitectului I.D. Berindey la sfârșitul secolului XIX, sub patronajul reginei Elisabeta, având ca destinație un azil de bătrâni. Așa cum sublinia academicianul N. Vasilescu Carpen în cadrul unei întâlniri ținute la Academia Română, unul din meritele lui C.I. Parhon a fost că a sesizat diferența dintre vârsta biologică și vârsta cronologică. Ana Aslan a continuat opera lui C.I. Parhon și a arătat că este posibil ca o persoană cu vârstă înaintată să aibă o viață sănătoasă și activă. În 1958, în cadrul Institutului de geriatrie s-a înființat o secție de Gerontologie Socială, care avea ca scop studierea bătrâneții nu numai din punct de vedere medical, ci și social, economic, psihologic și demografic, având ca scop fundamentarea unei politici sociale în favoarea vârstnicilor. Organizația Mondială a Sănătății a recomandat din 1964 Institutul de geriatrie ca mod de organizare pentru toate instituțiile similare din lume. Deoarece solicitările erau numeroase, institutului îi este cedat, în 1974, fostul Sanatoriu al C.C. al P.C.R., în Otopeni, într-o zonă cu multă verdeață. În mai 1951, s-a pornit de la un grup de cercetare cu pacienți având afecțiuni reumatice precum: artroze, artrite și poliartrite reumatoide. Grupul era format din 14 bătrâni din cămin și din șapte voluntari, cărora li s-a administrat un tratament injectabil cu procaină. S-a constatat că procaina, pe lângă efectele benefice în tratarea bolilor reumatice, a îmbunătățit starea generală și memoria bătrânilor. Inclusiv Ana Aslan s-a supus tratamentului, pentru a cunoaște și înțelege mai bine efectele acestuia. Cele dintâi rezultate ale cercetărilor se regăsesc într-un studiu semnat de Ana Aslan și C.I. Parhon, publicat de Academia Română în anul 1955, cu titlul „Novocaina, factor eutrofic şi întineritor în tratamentul profilactic şi curativ al bătrâneţii”. Pe plan internațional, rezultatele cercetării au fost prezentate la Congresul European de Gerontologie de la Basel și la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe, ambele ținute în anul 1956. Inițial, în lumea cercetătorilor și a industriei de medicamente, rezultatele cercetării unui medic femeie dintr-o țară din Est au fost întâmpinate cu rezerve. Specialiștii care au testat și administrat acest tratament au constatat însă justețea concluziilor Anei Aslan. După testarea pe un număr de 7.600 de pacienți, Ministerul Sănătății a omologat Gerovitalul H3 în anul 1957 și a aprobat trecerea la producerea acestuia în masă de către industria farmaceutică, sub formă de fiole, iar din 1962, sub formă de drajeuri, cremă terapeutică și loțiune capilară. Tratamentul a fost brevetat în peste 30 de țări. În anul 1960, Ana Aslan începe cercetările pentru un nou produs eutrofic, care va conține, pe lângă procaină, un factor activator și antiaterogen. Acest produs era folosit în terapiile pentru îmbunătățirea sistemului nervos și cardiovascular. În 1980, obține brevetul de inventator pentru Aslavital împreună cu I. Polovrăgeanu. Atât Gerovital H3, cât și Aslavital sunt mărci înregistrate, fiind garantate cu marca olografă a Anei Aslan. Semnificativ pentru succesul produselor este faptul că 154 de țări au înregistrat Gerovital și Aslavital. Activitatea de cercetare este dublată de cea instituțională. În 1959, înființează Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie, pe care o conduce până în momentul trecerii în neființă. A fost membru în biroul executiv al Asociației Internaționale de Gerontologie. Din anul 1974 a început demersurile pe lângă Organizația Națiunilor Unite pentru desfășurarea unei ample manifestări dedicate vârstei a treia. Ca urmare, în 1982 este organizată la Viena Adunarea Mondială pentru Vârsta a Treia, sub deviza „Să dăm viață anilor”. Pentru rezultatele excepționale, în anul 1974, a devenit membru al Academiei Române. În 1985, publică în Romanian Journal of Gerontology and Geriatrics, sub titlul „Tehnica și acțiunea tratamentului cu Gerovital H3, precizări după 34 de ani de folosire”, un studiu de sinteză cu rezultatele grupului de cercetare condus de Ana Aslan. Grija Anei Aslan pentru vârstnici s-a concretizat și în cazarea la căminul de bătrâni a celor cărora regimul comunist le confiscase casele din motive politice sau a celor care fuseseră închiși politic și nu mai aveau mijloace de subzistență. Astfel, printre pacienții internați se puteau întâlni descendenți ai unor familii celebre precum Ghica, Șuțu, Catargiu, Mihalache etc. În urma unei anchete, Ana Aslan a fost găsită vinovată deoarece nu încasase pensiile celor cazați în cămin, așa cum se întâmpla în instituțiile de asistență socială. În apărarea sa, aceasta a spus că, în schimbul găzduirii, bătrânii erau subiecți în cercetarea clinică (acest studiu s-a întins pe o perioadă de 30 ani, unic prin durata sa). În anul 1978, i s-a imputat suma de 1.500.000 de lei, în condițiile în care salariul ei era de 9.000 de lei. Timp de 7 ani a fost implicată într-un proces la Curtea Superioară de Conturi. A fost achitată cu 6 luni înainte de a muri.

Institutul «Ana Aslan», astăzi

Institutul Național de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan are în prezent în dotare următoarele echipamente şi aparate medicale: aparatură de radiodiagnostic şi imagistică medicală, instrumentele şi echipamentele necesare pentru efectuarea analizelor medicale de hematologie, biochimie, precum şi, după caz, microbiologie, imunologie şi toxicologie. În cadrul Institutului Național de Geriatrie şi Gerontologie Ana Aslan se desfășoară activităţi de învăţământ şi cercetare ştiinţifico-medicală, cât şi de educaţie medicală continuă, în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare a acestuia, aprobat prin ordin al ministrului Sănătăţii. Proporţia bolnavilor internaţi în Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie Ana Aslan care au domiciliul în afara judeţului Bucureşti este mai mare de 40%. Proporţia bolnavilor externaţi din Institutul Național de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan care se reinternează, pentru patologie de acelaşi tip, într-un interval de 48 de ore de la externare, este sub 0,5%. Proporţia bolnavilor transferaţi din Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie Ana Aslan într-un alt spital, pentru patologie de acelaşi tip, într-un interval de 72 de ore de la internare, este mai mică de 0,02%. În consecinţă, institutul se propune ca ofertant şi pentru turiştii străini.

Povestea Anei Aslan

În întreaga sa carieră, Ana Aslan a fost distinsă cu nenumărate premiii „Merito della Repubblica, Commander Degree”, Italia (1969), „Medalia de Aur”, Nicaragua (1971), „Crucea de Merit, Clasa I a Ordinului de Merit”, Germania (1971), „Diploma de Profesor Extraordinar al Primului Curs Internaţional pentru Dezvoltare în Gerontologie şi Geriatrie”, „Cavaler al Ordinului Les Palmes Académiques”, Franţa (1974), „Ordinul De Orange Nassau” şi multe altele care au făcut-o celebră în lume. Ana Aslan s-a născut în ianuarie 1897, fiind mezina unei familii de armeni din Brăila, cu valențe intelectuale. La nașterea sa, tatăl, Mărgărit Aslan, avea 54 de ani, iar mama, Sofia Aslan (fostă Popovici), era mai tânără cu 20 de ani. Printre rudele tatălui se remarcă profesorul, filosoful și scriitorul Garabet Aslan, precum și dramaturgul I.C. Aslan. Mama, descendentă a unei vechi familii din Bucovina, vorbea mai multe limbi străine, iubea literatura și muzica clasică. În timp, averea familiei s-a micșorat considerabil, din cauza unor investiții neinspirate și a pasiunii tatălui pentru jocurile de cărți. Familia Aslan a acordat o mare atenție educației celor patru copii. Băieții, Bombonel și Sergiu, au devenit ingineri chimiști, licențiați la Dresda, în timp ce Angela, sora mai mare, avea un talent remarcabil pentru arte, pictură în special. Mezina familiei, Ana, a fost profund marcată de moartea tatălui, survenită după o grea suferință, când ea avea 13 ani. Moartea tatălui său, preocuparea de a înțelege bătrânețea și de a găsi o modalitate de a inversa cursul vieții au determinat-o să fie interesată ulterior de gerontologie. Dacă inițial Ana Aslan învață la Colegiul Romașcanu din Brăila, după moartea tatălui, în urma mutării familiei la București, continuă studiile la Școala Centrală, până la absolvirea din anul 1915. La vârsta adolescenţei, visul Anei Aslan era să se facă pilot şi chiar a zburat cu un mic aparat, modelul Bristol Coandă. Când s-a hotărât că doreşte să ajungă medic şi i-a spus mamei sale că vrea să urmeze cursurile Facultăţii de Medicină, mama ei s-a opus, considerând că medicina nu reprezenta o meserie adecvată pentru o femeie. Tânăra a apelat atunci la un gest extrem şi a intrat în greva foamei, reuşind să o înduplece astfel pe mama sa. Ulterior, ea a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti între 1915 şi 1922. În perioada Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit soldaţi în spitalele militare în spatele frontului de la Iaşi, pentru ca după terminarea războiului să se întoarcă în Bucureşti, unde a lucrat alături de neurologul Gheorghe Marinescu. A lucrat ca preparator la Clinica II din Bucureşti, unde şi-a pregătit teza de doctorat. A lucrat la spitalele Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara şi Spitalul CFR. În anul 1949 a fost numită şef al secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. Cele dintâi rezultate încurajatoare le obține la Timișoara, unde, pe 15 aprilie 1949, în calitate de profesor de clinică medicală tratează un student la medicină care avea artroză acută, cu stare de criză ce dura de trei săptămâni. Ana Aslan relatează împrejurările astfel: „Foloseam deja procaină, a cărei acţiune vasodilatatoare şi de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisă de Claude Leriche, în afecţiunile circulaţiei periferice şi în arterite. Posibilitatea de a o utiliza în afecţiunile reumatice mă obseda de multă vreme. I-am cerut permisiunea tânărului de a-i administra 10 cc soluţie procaină 1% în artera femurală. După câteva minute, bolnavul a putut îndoi piciorul. Am continuat să-i administrez procaină; după câteva zile, a putut părăsi spitalul”. Ana Aslan a considerat că acesta este punctul de plecare al cercetărilor sale. Întoarsă la București, comunică rezultatele obținute celui de-al doilea mentor, reputatul endocrinolog C.I. Parhon, care, identificând potențialul ei de cercetător, o sprijină să își continue cercetările într-un cămin de bătrâni. Această descoperire o face să renunțe la cariera universitară, pentru a se consacra studiului procainei. A început să experimenteze procaina în afecţiunile reumatice. Şi-a aplicat cercetarea pe cazul unui student care era ţintuit la pat, din cauza unei crize de artroză. Şi-a continuat mai apoi cercetările la un azil de bătrâni. Studiile şi cercetările sale au relevat importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă.

Ana Aslan a murit la 91 de ani, răpusă de boală. A fost convinsă că nu bătrâneţea a răspus-o, ci boala. Şi-a dorit să fie înmormântată creştineşte, cu preot şi să fie depusă alături de mama şi fratele ei. Comuniştii i-au refuzat dorinţa. De la morga Spitalului Elias, unde a murit, a fost dusă la Cimitirul Bellu, unde a fost înmormântată fără preoţi. Noaptea, pe mormânt, i s-a pus o cruce pe care a fost scris: Ana Vasilichia Aslan, 1897-1988. Studiile Anei Aslan au avut un mare impact atât asupra lumii medicale, cât și asupra opiniei publice. Arhiva cu scrisorile primite de Ana Aslan numără 130.000 de piese expediate din 130 de țări; cuprinde atât scrisori de mulțumire de la pacienți, dar și corespondența profesională cu specialiști din domeniul medical. Printre personalitățile tratate amintim pe Salvador Dali, Charlie Chaplin, Pablo Neruda, Aristotel Onassis, Jacqueline Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charles de Gaulle, Lilian Gish, Somerset Maugham, Iosip Broz Tito etc. Conceptul Anei Aslan privind profilaxia îmbătrânirii se aplica la nivel național prin cele 144 de centre de gerontoprofilaxie, alături de 76 de centre de asistență geriatrică. În perioada 1975-1989 statisticile arătau că aproximativ 5-10% din turiști veneau pentru tratamentul cu Gerovital. Ana Aslan a ținut conferințe în 57 de țări ale lumii și a primit 81 de titluri, premii și distincții. În întreaga carieră, Ana Aslan a păstrat recunoștință mentorilor săi, chirurgul Toma Ionescu, neurologul Gheorghe Marinescu, fiziologul Daniel Danielopolu și C.I. Parhon, reliefând rolul lor în formarea sa ca specialist ori de câte ori avea ocazia. Spunea că D. Danielopolu și C.I. Parhon au fost vârfuri ale medicinei românești pe care ea nu i-a egalat. Ana Aslan nu a avut moștenitori, bunurile sale intrând în patrimoniul statului. Astfel, din 5 august 1988, 145 de piese din metale prețioase (distincții, bijuterii și alte piese de artă decorativă) au fost păstrate la Banca Națională a României. Ulterior, în vara anului 1991, bunurile care i-au aparținut Anei Aslan au fost achiziționate de BNR, contravaloarea fiind virată la bugetul de stat.

 

Programul de promovare a patrimoniului turistic „Destination: Bucharest” este desfăşurat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic.

Ultima oră
Alte titluri din: Calatorii
Atenție unde călătoriți: Stare de urgență în Chile. Țara se află sub control militar Atenție unde călătoriți: Stare de urgență în Chile. Țara se află sub control militar
Distracție continuă pe „Insula Albă” - Ibiza Distracție continuă pe „Insula Albă” - Ibiza
Mai multe titluri din: Calatorii
Antena3.ro Mihai a plecat în Marea Britanie să lucreze pentru o companie uriașă. A ajuns să doarmă în gări și în trenuri, după ce a înțeles pe propria piele cum este sistemul britanic. Acum se gândește tot mai mult la România
Libertatea.ro Un bărbat care a reclamat un transport de lemne a primit a 2-a zi un plic. Ce conținea
A1.ro A dat frâu liber pasiunii și a ajuns direct la spital! Femeie de 43 de ani, operată de urgență după ce a acceptat o practică bizară în amor
IncomeMagazine.ro BestJobs: Speranța de angajare a tinerilor a crescut în 2019
Observator.ro Horoscop 22 octombrie